Într-o Românie în care discursul public e adesea o combinație de limbaj de lemn, clișee politice și o engleză stâlcită livrată cu emfază și greșeli gramaticale, Dominic Fritz este o excepție care nu doar confirmă regula, ci o ridică la rang de artă. Discursul său de la decernarea Premiului Timișoara pentru Valori Europene, susținut integral în limba engleză – fluent, coerent, captivant – a fost nu doar un moment de mândrie locală, ci un adevărat statement internațional.
Nu exagerăm când spunem că Dominic Fritz are probabil cea mai bună engleză vorbită de un politician român. Nu doar fonetic, nu doar gramatical, ci mai ales în conținut, ritm și nuanță. E diferența dintre a vorbi o limbă și a o stăpâni. Fritz o stăpânește. Și nu oricum – ci cu naturalețea unui vorbitor nativ, cu aplombul unui lider occidental, cu empatia unui profesor și claritatea unui diplomat.
Europa, între ideal și realitate
În fața unei săli arhipline, cu invitați de rang înalt și cu Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, pe scenă, Fritz a vorbit despre ce înseamnă să fii european dintr-un oraș ca Timișoara. Un oraș care a aprins flacăra Revoluției din 1989 și a devenit simbolul renașterii democratice a României. Un oraș care, în cuvintele sale, „cunoaște prețul libertății și forța unui nou început.”
Discursul său a fost mult mai mult decât o simplă prezentare festivă. A fost un manifest – unul sincer, articulat și asumat. A vorbit despre provocările actuale ale Europei: războiul din Ucraina, ascensiunea extremismului, criza de încredere în instituții. Dar a vorbit și despre speranță, curaj, responsabilitate. Și mai ales despre nevoia unor lideri care nu doar administrează, ci inspiră.
Într-o epocă în care liderii par tot mai adesea spectatori ai propriilor guvernări, Fritz a făcut un apel la prezență. „Europa are nevoie de lideri care nu sunt reprezentați de un scaun gol. Lideri care conduc de pe frontul istoriei, nu din spatele birourilor”, a spus el. Iar felul în care a spus-o – în acea engleză clară, fără accent, fără pauze inutile, cu un flow impecabil – a fost parte din mesajul însuși.
Lecție pentru România oficială
Poate că unii vor minimaliza acest aspect, considerând că limba nu e totul. Dar într-o Europă interconectată, capacitatea de a transmite idei într-o engleză impecabilă înseamnă mai mult decât abilitate lingvistică. Înseamnă acces direct la influență, încredere, respect. Înseamnă că nu ai nevoie de traducători – nici pentru cuvinte, nici pentru valori.
Dominic Fritz nu doar că vorbește engleza perfect, dar o folosește pentru a transmite idei relevante, complexe și profund europene. Nu recită slogane, nu mimează apartenența. O trăiește. E greu de imaginat un alt primar din România care ar fi putut susține un astfel de discurs, în fața unui astfel de public, la un astfel de nivel – fără note, fără bâlbâieli, fără panica obositoare a improvizației.
Premiul și simbolistica sa
Premiul Timișoara pentru Valori Europene nu este doar un trofeu. Este o declarație de apartenență, de convingere, de poziționare. Iar faptul că anul acesta a fost acordat Robertei Metsola, o figură marcantă a politicii europene și o susținătoare vocală a României în drumul său spre Schengen și stat de drept, este mai mult decât simbolic.
Fritz a amintit momentele-cheie în care Metsola a fost alături de România: în timpul protestelor din 2017–2019, când alți lideri europeni tăceau; când a spus răspicat că „Spațiul Schengen nu este complet fără România”. A arătat că recunoașterea nu vine doar din trecut, ci și dintr-o luptă actuală pentru adevăr și valori – chiar și atunci când aceasta atrage critici și atacuri.
O Timișoară europeană, un primar european
Ce s-a întâmplat la Timișoara în acea seară este, în sine, un act de diplomație culturală și civică. Prezența Robertei Metsola, întâlnirea cu sute de tineri într-un dialog fără traducere – în engleză – și atmosfera unei Europe vii, demne și deschise sunt parte dintr-o Românie pe care ne-o dorim cu toții. Una care nu se târăște spre Europa, ci o construiește cu voce tare, cu asumare, cu eleganță. În engleză impecabilă.
Iar în centrul acestui moment a fost un primar care nu doar administrează un oraș, ci îl transformă în mesaj viu. Dominic Fritz nu este doar un politician cu engleză perfectă. Este dovada că România poate produce lideri europeni autentici, care nu doar vorbesc despre valori, ci le trăiesc și le articulează. Cu fiecare frază, cu fiecare gest, cu fiecare discurs.
Discursul lui Dominic Fritz la decernarea Premiului Timișoara pentru Valori Europene nu este doar o pagină de eveniment festiv. Este un reper. Atât pentru felul în care România poate comunica cu Europa, cât și pentru ce înseamnă, în 2025, să fii lider. Un lider care vorbește despre viitorul Europei într-o engleză impecabilă, nu ca să impresioneze, ci ca să convingă. Un lider care înțelege că limba este vehiculul valorilor – și că, în epoca noastră, valorile au nevoie de voci clare.
Un nou episod din seria „șantierele blocate ale Timișoarei” îl are în prim-plan pe Cinematograful Dacia – un loc care, din spațiu de cultură, a devenit o rușine urbană și o povară pentru administrație și locuitori. Primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a luat atitudine într-un mesaj dur, acuzând frontal „țeparii” din construcții și dând semnalul unei schimbări de paradigmă în modul în care municipalitatea va trata viitoarele relații contractuale cu firmele de execuție.
Situat la demisolul unui bloc din zona Pieței Dacia, Cinematograful „Dacia” a fost inaugurat în anii ’80 și a funcționat până la sfârșitul anilor ’90. După închiderea sa, spațiul a fost folosit o perioadă drept internet café, apoi a fost complet abandonat. În 2017, jurnaliștii de la Radio Timișoara descriau locul ca un „decor pentru filme de groază”, devastat de hoți, locuit de persoane fără adăpost, cu infiltrații, mucegai și pericol permanent de incendiu. Asociația de proprietari din blocul de deasupra a tras multiple semnale de alarmă legate de starea avansată de degradare a clădirii.
După o luptă juridică între Primăria Timișoara și RADEF (Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor), administrația locală a câștigat dreptul de a prelua imobilul. A urmat licitația pentru renovare. Din păcate, aici începe episodul tragicomic al modernizării ratate.
Potrivit primarului Dominic Fritz, firma care a câștigat licitația pentru renovarea Cinema Dacia a oferit un preț semnificativ mai mic decât ceilalți competitori. Dar în loc să își respecte angajamentele, constructorul a lăsat lucrările baltă. În locul unei săli moderne de cinema, comunitatea are parte de un șantier abandonat de aproape un an. Contractul semnat avea termen de finalizare de 12 luni. Suntem deja în al patrulea an.
Primăria a reacționat în instanță: a solicitat penalități în valoare de 11,6 milioane de lei – aproape cât valoarea totală a contractului. „Țeapa are metodă,” spune Fritz. Constructorii intră la licitații cu prețuri mici, pentru a obține contractul, apoi presează autoritățile să accepte prelungiri și majorări de costuri, șantajând astfel bugetul public. Situația nu este unică – aceeași firmă a lăsat neterminate și lucrările la Liceul Lenau și Școala Generală 30.
Municipalitatea nu s-a limitat la a reclama situația public. Primarul Timișoarei a anunțat că firma a primit două certificate negative, ceea ce o exclude de la participarea la licitații publice în următorii ani. Firma a încercat să conteste aceste măsuri în instanță, însă Primăria a câștigat.
„În trecut, firmele nu prea au fost pedepsite pentru aceste comportamente… cine știe, poate au și cotizat zeciuiala la cine trebuia,” insinuează Fritz, sugerând o posibilă complicitate între administrațiile trecute și constructorii neserioși. Acum, spune el, „vremurile acelea au apus”.
Mesajul lui Dominic Fritz este clar: orașul nu mai tolerează contractori care trag de timp, cer bani în plus sau abandonează lucrările. „Neserioșii să se abțină să mai vină la licitații, altfel îi pocnim cu litigii până când recuperăm ultimul leu,” punctează ferm edilul.
Această atitudine vine într-un moment critic, când orașul are în derulare mai multe proiecte de infrastructură și modernizare. Timișoara nu-și mai permite pierderi de timp și bani din cauza unor companii care tratează contractele publice cu dispreț.
Cazul Cinema Dacia rămâne un simbol al nepăsării și al complicităților din trecut, dar poate deveni și un exemplu de resetare a standardelor de integritate în administrația publică locală. Ce va fi cu cinematograful? Rămâne de văzut. Dar dacă mesajul ferm transmis de primar va fi susținut și de instituții, justiție și comunitate, Timișoara ar putea fi printre puținele orașe din România unde firmele neserioase nu mai găsesc teren fertil.